File de Jurnal- Toamna
Multi ar spune ca toamna este mohorata, friguroasa, trista…dar eu o vad frumoasa, plina de culoare si inspiratie. Viziunea mea despre doamna toamna o constituie pleiada frunzelor zvarlite de colo-colo de vant, fosnetul covorului rosiatic sub pasul grabit al trecatorilor, apusurile care dau foc orizontului si aroma mustului ce te pisca pe varful limbii… soarele timid care adesea se iveste printre norii plumburii, incalzindu-ne sufletele zgribulite.
Dar, trebuie sa marturisesc, ca desi nu imi place sa petrec mult timp in frig, tata reuseste sa ma mobilizeze frecvent pentru o plimbare lunga prin parcuri. Aceasta este preferata lui Dylan, jack-russell-ul nostru de sase ani. Spre marea lui bucurie, o luam la pas…traversam parcul Kiseleff admirand copacii impunatori si covorul superb de Frunze ce se asterne la poalele lor, pana in Herastrau pe la statuia Charles de Gaulle. Coboram spre lac si il inconjuram pe jumatate, iar apoi ne intoarcem. Noi numim aceasta iesire, plimbarea de 12 mii de pasi. De ce? Tata are o aplicatie care masoara distanta in pasi, si mereu ne conformam: 6000 dus, 6000 intors. Si bineinteles ca ne oprim doar pentru a imortaliza cateva imagini.
Asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi cateva poze facute de tatal meu.
Pentru tine ce reprezinta toamna?
Si aici e mama- uneori mai vine si ea cu noi la plimbare!
