Bucuria de a darui in ziua de Craciun
Poate ca va asteptati sa scriu despre cum mi-am petrecut Craciunul, ce cadouri am primit si de ce bunatati am avut parte la masa mare in familie. Ma uit pe retelele de socializare si cam asta e tot ce vad. Insa, pe langa ceasurile petrecute alaturi de cei dragi, zilele astea m-am bucurat de momente cu adevarat pretioase, care mi-au trezit un sentiment de recunostinta pentru tot ce am. Si totul se datoreaza bucuriei de a darui, de a imparti cu cei care nu au, fara a pretinde nimic in schimb, doar zambete si cuvinte calde.
Sambata seara, cu zeci de carti si haine in portbagajul masinii, am pornit cu mama spre un orfelinat, de care ma leaga o lectie de viata. Cu multi ani in urma, tata m-a dus sa ofer din jucariile mele preferate copiilor, caci, ce e drept, aveam prea multe. Acum, din proprie initiativa(si nu este primul meu gest de acest fel), m-am reintors pentru a le oferi fetelor haine, dulciuri si carti de Sarbatori.
Spre dezamagirea noastra, administratorii nu erau la orfelinat, iar paznicul ne-a spus ca singura metoda de a dona este sa lasam cadourile la dansul si le va da mai departe. Eu imi doream sa le impart personal, asa ca nu le-am lasat acolo.
Nu am renuntat si ne-am indreptat spre Centrul de plasament pentru fete Sfanta Maria, unde speram ca vom avea mai mult noroc. Un domn amabil ne-a iesit in intampinare, iar drept raspuns am primit vestea ca centrul se desfiintase de curand, ca fetele au fost repartizate si exista posibilitatea sa devina o cladire de birouri!
Am continuat “periplul orfelinatelor”, dar fara niciun rezultat. Imi era imposibil sa cred ca nu voi reusi sa fac o fapta buna cu ocazia Craciunului!
Ideea salvatoare ii revine mamei: “Daca mergem intr-un sat din afara Bucurestiului, iti garantez ca vor primi cu bratele deschise!”. Si cat de tare ma bucur acum ca asa am facut! Daca asta se intampla pe 23, in Ajun ne-am dus spre comuna Ciolpani. Pe drum am oprit sa luam niste crengute de vasc si un localnic, dupa ce am intrat in vorba cu dansul, ne-a insotit prin sat pentru a gasi familii dezavantajate.
Era un om cu haz, care ne-a impartasit povesti din viata lui, in tinerete fiind profesor de fizica.
M-a impresionat entuziasmul lui Gabriel , un baietel de 3 anisori orfan de tata, la primirea cartilor pe care le-a rasfoit pe loc.
Am revenit si astazi, in inima comunei Snagov, unde am remarcat discrepanta dintre vilele elegante si casele derapanate cu WC in fundul curtii! E o realitate dura a zilelor noastre pe care nu o constientizam. Am privit bucuria din ochii fetelor care m-au imbratisat si am fost coplesita de emotia pe care am reusit sa o transmit.
Craciunul nu este numai despre liste de cadouri, dorinte personale si mese festive…ci ar trebui sa fie mai mult despre recunostinta, compasiune si daruire! A oferi celor neajutorati, celor care au cu adevarat nevoie este un gest care iti da o stare de bine si iti incalzeste sufletul.
Craciun fericit, dragii mei!
Bia
